Povestea vietii mele - Maicuta Veronica

Descriere

Măicuța Veronica este o mare personalitate mistică a lumii creștine și o importantă vizionară a secolului trecut, de aceea cartea este de referință în spiritualitatea creștină, iar Lucrarea divină de la Vladimirești – România se înscrie în seria fenomenelor celebre de la Lourdes, Fatima sau Medjugorje.

Totul a început undeva în sudul Moldovei, într-un sat întemeiat de răzeși ai lui Tudor Vladimirescu, unde s-a născut minunata copilă Vasilica (Lica) – „văzătoarea” de Dumnezeu, devenită mai târziu Măicuța Veronica. A rămas orfană la vârsta de 7 anișori. Pe patul de moarte, a întrebat-o pe mama bolnavă: „Toți spun că ai să mori. Ce-o să mă fac singură?” Mama Tudora i-a răspuns: „Eu numai te-am adus pe lume, dar tu ai o altă Mamă, cea adevărată: Maica Domnului! Ea îți va purta de grijă. La Ea să te rogi; de la nimeni să nu aștepți milă, decât numai de la Ea!” Și i-a încredințat icoana Preacuratei care se afla pe peretele casei.

În acel moment, copila a simțit bucurie și protecție, a știut că are Mamă. De atunci, ea s-a aflat într-o relație extrem de apropiată cu Maica Domnului. Aceasta îi apărea la orice evocare sau spontan, fără evocare. În situații grele, strângând la piept icoana, ea cerea: „Măiculița Domnului, ce să fac? Mama așa mi-a zis, că tu ești mama mea, Preasfântă!” și primea răspunsul.

A trecut prin multe suferințe și nedreptăți din partea fratelui mai mare și a soției acestuia, care i-a spus în față că vrea s-o omoare. Două ierni a dormit într-un grajd fără ușă și a fost înfometată, încălzită de aburii văcuței Martolica.

Copila Vasilica are mai multe vedenii în care i se arată Iisus Hristos, Fecioara Maria și Sfântul Ioan Evanghelistul. Astfel, pe 5 august 1938 era împreună cu alte două fete pe dealul Gurgueta, când L-a văzut într-o lumină puternică pe Iisus, întinzând mâna dreaptă din care a căzut o flacără ce a intrat în pământ, și i-a spus: „Aici să fie Altarul Meu! Aici să ridicați o Mănăstire de maici fecioare în cinstea Maicii Mele, că de n-ar fi fost Maica Mea să se roage pentru voi, de mult v-aș fi pierdut!”

Vocea a fost auzită și de celelalte două fete. În plină vară a început apoi să ningă și un parfum puternic a îmbibat atmosfera. Pe acel loc s-a ridicat Mănăstirea Vladimirești, care a devenit vestită în toată țara.

Episcopul Nicolae Popovici, în timp ce era exilat de către regimul comunist, scria: „Este o Mănăstire între Tecuci și Galați; acolo sunt circa 300 de maici – numai fecioare – și acolo se întâmplă minuni dumnezeiești. Sunt multe persoane care vizitează Mănăstirea, din toată țara. O minune adevărată a fost când uleiul existent pe fundul unui butoi a crescut și s-a înmulțit, fiind suficient pentru a găti mâncare la toată lumea câtă era în ziua aceea acolo, dându-se și în sticluțe acasă, dar a rămas și pentru nevoile Mănăstirii, mult timp după aceea. Totul s-a datorat Rugăciunii Măicuței Veronica – la Maica Domnului.

Tot la această Mănăstire a avut loc încă o minune. Într-una din nopți, auzind în Biserică un plâns în hohote, maicile de serviciu ascultă acel plânset sfâșietor, scoală toate maicile să afle și ele ce este și aud vocea Fecioarei Maria, rugându-se pentru poporul care suferă și crede în Domnul Iisus Hristos. Inițial, au crezut că este Măicuța Veronica, dar ușa bisericii era încuiată. Când au deschis, au fost învăluite de un puternic parfum de smirnă, iar înăuntru nu era nimeni!”

Acestea sunt doar două din nenumăratele întâmplări mai puțin obișnuite ce s-au petrecut aici și la care au asistat ca martori zeci de persoane. Sunt consemnate în prima parte a cărții peste 30 de apariții ale Domnului Iisus Hristos, Fecioarei Maria și Sfântului Ioan Evanghelistul – Apostolul Iubirii – și nenumărate miracole ce au avut loc la Mănăstirea Vladimirești.

Din ce în ce mai mulți oameni își îndreptau pașii căutării de Dumnezeu înspre Mănăstirea Vladimirești, înspre Măicuța Veronica și înspre Părintele Ioan – preotul Mănăstirii. Mulți au găsit aici liniștea sufletească. În locul acesta binecuvântat de Dumnezeu, de Maica Domnului și de Sfinții Îngeri ai Cerului avea să se petreacă și o lucrare de întărire și de înfrumusețare a sufletului omenesc!

În noaptea de 29 spre 30 martie 1955, în jur de 200 de ofițeri de securitate și o mulțime de soldați, toți înarmați, atacă Mănăstirea și întreaga conducere a Mănăstirii Vladimirești este arestată. După un an este desființată și Mănăstirea. Se încheia astfel, în aparență, această importantă lucrare spirituală.

În închisoare, după multe suferințe de tot felul, Măicuța Veronica primește un dar din partea Divinității. A văzut un drum de lumină, iar în capătul lui o mulțime de ființe vii din a căror licărire izvora o lumină aurie. Spațiul a început să se comprime și a văzut perfect un tron format din ființe luminoase, vii. Apoi un Bărbat – tot luminos, căruia îi simțea atât măreția și puterea, cât și bunătatea împletită cu dreptatea. Era Hristos Domnul! Îl privea, Îi transmitea totul cu gândul și la fel primea răspunsul, fără cuvinte.

I-a încredințat atunci un al doilea mandat spiritual: „Dacă în primul mandat ai fost hărăzită să clădești o Biserică văzută, a zidurilor, de data aceasta vei lucra spre a zidi Biserici Vii, în sufletele oamenilor, în sufletele celor însetați de adevăr.”

Astfel a început (împreună cu Părintele isihast George Vasii – membru al Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim) o muncă nouă de cercetare în Lumea nevăzută, pentru a putea afla tainele vieții de Dincolo, tainele vieții celor ce au lepădat haina trupului, urmând să afle astfel și tainele lumii de aici și mai ales cele ale evoluției spirituale.

Mai întâi au aflat de existența celor nouă ceruri unde ajunge spiritul (duhul) după lepădarea hainei trupești, în funcție de cât de curat este – pentru că fiecare păcat (încălcare a Legilor spirituale) se imprimă pe spirit ca pete de diferite culori, în funcție de tipul păcatului. Păcatul se iartă doar după ce pata a fost curățată. Despre aceste pete și curățirea hainei sufletului se vorbește și în unele rugăciuni, de exemplu Psalmul 50, iar Sfântul Apostol Pavel a fost urcat până în Cerul al III-lea.

Mesager universal al Cerului, Măicuța Veronica este invitată în 1985 la Ierusalim. Primită de patriarhul Diodor, acesta îi spune: „În ochii tăi văd Divinitatea!” Când se întoarce, scrie cartea „Lumina din Lumină”.

În septembrie 1987, invitată în Italia, îl întâlnește la Vatican pe Papa Ioan Paul al II-lea. Acesta, plin de respect, o ascultă timp de două ore în picioare, încântat de ceea ce auzea. Îi explică Măicuței că numărul 318 (atâtea maici număra Mănăstirea în momentul desființării) este un număr biblic și îi scrie pe un bilețel: „Vezi Facere cap. XIV, verset 14”. De asemenea, 318 este și numărul sinodalilor de la Niceea.

O altă „coincidență”, i s-a spus, este și aceea că în Roma există o Mănăstire numită „Maica Domnului a zăpezii”, unde, tot în aceeași zi de 5 august, ca la Vladimirești, la fel a nins după apariția Maicii Domnului.

Sfântul Părinte, emoționat, îi dăruiește o cruce cu moaștele a șaptesprezece sfinți, catolici și ortodocși, și-i spune: „Sfântul Duh vorbește prin tine. Primește Crucea Misionarilor și te binecuvântez: Misionară Vizionară a întregului glob!”