Geneza romantica. Povestiri la limita dintre lumi - Tia di Savra - integral color

            Cartea „Geneza romantica. Povestiri la limita dintre lumi” este fosta „Vand parcele in Rai. Pret negociabil”, reeditata, redenumita si reilustrata, foarte mult imbunatatita si infrumusetata, integral color.                

            Inainte sa fie adunate intr-un volum, multe dintre aceste povestiri au fost publicate in diverse ziare si reviste iesene: Dacia literara, Junimea studenteasca etc.

           „Geneza romantica. Povestiri la limita dintre lumi” contine o nuvela, „Autobuzul”, premiata la Concursul National de Anticipatie Helion, la sectiunea de proza scurta fantastica. 

              Autoarea, de profesie inginer are pasiuni literare variate: scrie proza scurta, romane, teatru, poezie, scenarii de film. Preudonimul literar Tia di Savra este inspirat chiar de numele unui personaj din aceasta carte.

             Scriitoarea este o voce suava, pura, dar si originala in literatura romana contemporana. Creatiile ei pornesc deseori de la obisnuitul de zi cu zi, ce contine deseori in el surprinzatorul sublim, pe care nu-l putem insa percepe decat trecand prin purificatoare si intense framantari sufletesti sau prin transcenderea unor contradicții aparent ireconciliabile.

             In „Povestiri la limita dintre lumi” magicul este uneori un ingredient fara de care nu se poate ajunge de la obisnuitul profan la inefabilul spiritual universal. Idei aparent incompatibile se impletesc adesea in mod firesc, armonios si necesar in paginile cartii.

             Romantismul, speranta si optimismul din aceasta carte au o actiune vindecatoare si hranitoare pentru sufletele insetate de adevaruri spirituale profunde si autentice, care transpar printre randuri in mod fermecator.

          Cartea este integral color, fiecare povestire fiind inspirat ilustrata, iar coperta are un finisaj foarte catifelat.

          Rasfoire (prima povestire, integral):

                                 La inceput a fost...

    La inceput a fost altceva… Cuvantul a aparut mai tarziu...

… Si cand a vazut Dumnezeu ce bine i-a reusit prima creatie, aproape ca s-a rusinat si El putin de propria indrazneala. O crease pe Ea, dar nu credea ca va iesi ceea ce a iesit. Era cu mult peste asteptarile Lui. Cu coada ochiului, isi privea opera.

    Deja simtea ca ar fi necesar sa creeze Cuvantul, pentru a avea cu ce sa o descrie.

   Pielea ei alba ca spuma laptelui stralucea atat de apetisant, incat privirea Lui era atrasa magnetic de creatia sa.

    Ea era cu ochii inchisi inca, nu putea sa il vada, dar Lui ii era de ajuns o privire printre gene ca sa-si dea seama ca realizase o capodopera.

   Era vie, se simtea freamatul ametitor al Vietii pe sub pielea aceea minunata. Langa Ea parca si El se simtea mai viu. Era chiar prea jenant de viu... Hmm...

   Dar cea mai mare provocare a aparut datorita faptului ca, nemaifiind altceva in Univers decat ei doi, erau lipiti unul de altul! Fiinta ei catifelata emana deja o vraja si niste miresme feminine carora doar El le-ar putea tine piept, desi tot il faceau sa roseasca.

  Si daca tot veni vorba de piept, simtea in aceasta zona ca il impungeau niste rotunjimi elastice si indraznete, care ii dadeau fiori atat de... dumnezeiesc de irezistibili, incat a hotarat pe loc sa se „salveze”.

   Si astfel a aparut Spatiul dintre ei, pentru ca El sa aiba Timp sa se dumireasca, sa vada ce e cu El, de ce nu mai este atat de linistit ca inainte de aparitia ei.

   Acum, ca exista spatiul, frumoasa creatura incepu sa isi miste capul..., iar El privea fascinat cum genele ei lungi lasau sa i se vada ochii ca niste... ca niste...

   — Ca niste Nestemate, gandi Dumnezeu, facand sa curga cu gandul Lui puternic, din cer, nestemate de toate culorile, care acoperira ca un covor scanteietor spatiul din jurul ei.

   Frumoasa intinse o mana spre o nestemata, privind-o mai de aproape.

  Gratia uluitoare a gestului ei simplu si zambetul sau minunat, de mirare, il facura sa jubileze de incantare. Ii privea degetele fine, ii privea ochii tulburatori, ii privea din nou pielea aceea fina ca...

   — Fina ca Matasea! gandi Dumnezeu cu valuri intregi de matase, croite dupa marimea ei in toate formele si in toate culorile posibile.

   Bucuroasa, Ea le proba pe toate, cu un talent nativ pentru asa ceva. La sfarsit, nu a ales insa niciuna sa-i fie imbracaminte.

   — Poate ca nu i-au placut, gandi de unul singur marele Barbat. Sau poate nu are o... Nu are o...

  — Nu are o Oglinda in care sa se vada cat de frumoasa este asa, imbracata cu ele, gandi bunul Dumnezeu in mii de oglinzi si in milioane de ape care ar fi putut sa-i reflecte chipul desavarsit.

   O zi intreaga s-a privit frumoasa in ele si apoi inca o zi si inca una. De fapt, nici acum nu a terminat.

   Bucuria singurului Barbat nu avea margini cand a vazut cat de mult i-a placut ei darul Lui.

  Se inveseli si mai tare cand si-a dat seama ca Ea se cerceta cu multa curiozitate in oglinda, in cele mai mici detalii. Era dovada cea mai vie ca El este un artist desavarsit, ca a creat ceva neinchipuit de frumos.       Era atat de fericit! In plus, se indragostise pana peste urechile-i divine de propria Creatie.

  Dar si-a dat seama dupa un timp ca Ea nici nu se uita la El... Se juca, il atata cu frumusetea si cu dragalaseniile ei, dar nu-i spunea nimic, de parca nici nu ar fi stiut de existenta Lui...

   — Ah, Iubita Mea! reverbera amplu profundul sentiment in fiinta Lui mareata facand astfel sa apara toate Lumile deodata.

   Ea se juca acum prin toate universurile, iar Dumnezeu se perpelea, asteptand de la Ea vreo privire sau macar vreun gand pentru El. Spera ca si Ea sa-L iubeasca, asa cum o iubea El pe Ea. Ar fi fost foarte fericit chiar si daca L-ar fi iubit macar putin.

   O binecuvanta adeseori cu flori, iar din causul divinelor Lui palme ajungeau in calea finelor ei picioare cele mai catifelate petale, colorate in cele mai sublime culori.

   A creat pentru ea si ape turcoaz, calde, a creat peisaje mirifice, a creat tot ce i-a mai trecut Lui prin cap sa creeze, doar sa o bucure.

   Si cand credea ca a inventat tot ceea ce ar putea-o face fericita, Ea s-a comportat deodata total ilogic: s-a asezat in balconul cochet al imensului castel din aur sculptat si incrustat cu pietre pretioase, pe care tocmai il terminase pentru ea, si asa, goala si superba cum era, a inceput sa planga in hohote, stergandu-se la ochi cu o frumoasa rochie de matase.

   — Dar nu am invatat-o eu sa planga... De unde stie oare? Si in plus, nu exista niciun motiv de suparare, are tot ce-i trebuie!

   I-a dat haine mai multe, i-a dat bunatati de tot felul. Ea insa tot plangea. I s-au inrosit si ochii de atata plans. Asta chiar ca nu mai putea suporta Dumnezeu: sa o vada cu ochii inrositi.

   — Nu mai plange, te rog!

  Ii construi noi castele, care de care mai frumoase, popula universul cu toate creaturile posibile si imposibile. Ea plangea in continuare.

   Daca a vazut ca nu se opreste din plans, a coborat chiar El langa Ea. A luat-o usor in brate si a simtit din nou cat de placuta este atingerea ei. I-a sters lacrimile cu buzele Lui divine. Ea, imediat s-a oprit din plans. Se uita la El si zambea innebunitor.

   Asa, cu Ea in brate, Dumnezeu gandi: esti frumoasa, esti frumoasa ca...

   — Esti frumoasa ca un Cuvant vrajit! (Abia atunci a aparut cu adevarat si plenar Cuvantul.)

   Imediat Ea a inceput sa-i gangureasca in brate. Voia sa spuna ceva, dar nu reusea inca.

   Dumnezeu, cu o curiozitate mai mare decat credea El ca este in stare, si-a lipit urechea de buzele ei, sa-i auda cat mai bine primele cuvinte. Si atunci, cu o voce ca de cantecel, i-a susurat dulce in ureche primele ei cuvinte, care l-au facut pe loc cel mai fericit si „Unic” Barbat.

   — Ah, de-as fi stiut! De-as fi stiut! De-acum inventez prima data cuvantul! (Oare? :))

Cuprins:

La inceput a fost

Ra

Nu inteleg

Printul cel Razboinic si Ingerul cel bland

Biserica

Autobuzul

Coloane albastre cu miez alb-stralucitor

Templul

Biblioteca scolii

Fetita cu chibriturile

Te rog Iubitul meu, iubita mea…

Misterul noptii

Sufletul meu pereche

Andrew

Biserica vie

Dorinta cea mai mare

Icoana cea noua

Comoara mea cea mai de pret

Soapta de pe scena

Cine sunt eu

Intalnirea

Perfectiune

Acvatica

Arta cea noua

Document nr. 9817

Iubirea Agentul secret si containerul alb

Vindecatorul

Cingatiama

Vand parcele in Rai. Pret negociabil

Privighetoarea

Chemarea

Marea iubire