Geneza romantica. Povestiri la limita dintre lumi - Tia di Savra - integral color

Geneza romantică. Povestiri la limita dintre lumi

Geneza romantică. Povestiri la limita dintre lumi reunește 34 de proze scurte, în mare parte fantastice, în care iubirea, misterul, romantismul și spiritualitatea se întâlnesc în cele mai neașteptate moduri.

Ce-ar fi dacă o femeie care plânge pentru că nu este iubită ar descoperi că Dumnezeu o iubește imens și tânjește după iubirea ei? Sau ce-ar fi dacă ți-ai găsi sufletul pereche și ai descoperi chiar o metodă neașteptată de a-l găsi? Dar dacă iubirea ta ar putea chema un spirit al naturii, magic și tulburător de frumos? Dacă ai găsi un loc tainic în care toate dorințele se împlinesc? Sau dacă o întâmplare absolut obișnuită s-ar deschide, dintr-odată, către ceva ce nu mai poate fi explicat prin regulile lumii noastre și te-ar conduce într-un loc paradisiac, plin de iubire?

Unele dintre povestiri răspund cu mult farmec tocmai la asemenea întrebări. Realul și fantasticul se întrepătrund firesc, iar lucruri aparent incompatibile ajung să se întâlnească la granița dintre lumi.

Originalitatea cărții vine tocmai din aceste întâlniri neașteptate: sacrul și romantismul, cotidianul și fantasticul, umorul și misterul, iubirea omenească și dimensiuni ale existenței pe care nu le putem explica întotdeauna. Situații obișnuite pot căpăta pe neașteptate un sens cu totul nou, iar imposibilul poate deveni, pentru câteva pagini, cât se poate de firesc.

Sunt povești despre iubire și dor, despre întâlniri imposibile și suflete pereche, despre speranță, mister și căutarea sensului vieții. Unele sunt tandre, altele surprinzătoare sau jucăușe, dar multe ajung în zone profunde ale sufletului și pot lăsa în urmă acea emoție rară pe care o păstrezi apoi ani de zile.

Este o carte pentru cititorii cărora le plac poveștile de dragoste neobișnuite, fantasticul, misterul și literatura care îndrăznește să treacă dincolo de lucrurile ușor de explicat. Este pentru cei cărora le place să viseze, să se emoționeze și să accepte că uneori imposibilul chiar ar putea fi posibil.

O carte cu o istorie proprie

Aceasta este ediția a II-a, revizuită și reilustrată, a volumului publicat pentru prima dată în 2016, la Editura Sedcom Libris din Iași, sub titlul Vând parcele în Rai. Preț negociabil și sub numele Luminița Manole.

Povestirile au însă o istorie și mai veche. Înainte de a fi reunite într-un volum, multe dintre ele au fost publicate în ziare și reviste ieșene, printre care Dacia literară și Junimea studențească.

În 2011, nuvela „Autobuzul” a fost premiată la Concursul Național de Anticipație Helion, la secțiunea de proză scurtă fantastică.

Actuala ediție apare sub pseudonimul literar Tia din Savra, inspirat chiar de numele unui personaj din carte. Textul a fost revizuit și corectat, iar prezentarea grafică și ilustrațiile au fost refăcute pentru a exprima mai bine magia și caracterul neobișnuit al povestirilor. Volumul este integral color, fiecare povestire este ilustrată, iar coperta are un finisaj catifelat.

Citește integral prima povestire din carte

La început a fost...

La inceput a fost Cuvan... Nu, nu, nu!

La inceput a fost altceva… Cuvantul a aparut mai tarziu...

... Si cand a vazut Dumnezeu ce bine i-a reusit prima creatie, aproape ca s-a rusinat si El putin de propria indrazneala. O crease pe Ea, dar nu credea ca va iesi ceea ce a iesit. Era cu mult peste asteptarile Lui. Cu coada ochiului, isi privea opera.

Deja simtea ca ar fi necesar sa creeze Cuvantul, pentru a avea cu ce sa o descrie.

Pielea ei alba ca spuma laptelui stralucea atat de apetisant, incat privirea Lui era atrasa magnetic de creatia sa.

Ea era cu ochii inchisi inca, nu putea sa il vada, dar Lui ii era de ajuns o privire printre gene ca sa-si dea seama ca realizase o capodopera.

Era vie, se simtea freamatul ametitor al Vietii pe sub pielea aceea minunata. Langa Ea parca si El se simtea mai viu. Era chiar prea jenant de viu... Hmm...

Dar cea mai mare provocare a aparut datorita faptului ca, nemaifiind altceva in Univers decat ei doi, erau lipiti unul de altul! Fiinta ei catifelata emana deja o vraja si niste miresme feminine carora doar El le-ar putea tine piept, desi tot il faceau sa roseasca.

Si daca tot veni vorba de piept, simtea in aceasta zona ca il impungeau niste rotunjimi elastice si indraznete, care ii dadeau fiori atat de... dumnezeiesc de irezistibili, incat a hotarat pe loc sa se „salveze”.

Si astfel a aparut Spatiul dintre ei, pentru ca El sa aiba Timp sa se dumireasca, sa vada ce e cu El, de ce nu mai este atat de linistit ca inainte de aparitia ei.

Acum, ca exista spatiul, frumoasa creatura incepu sa isi miste capul..., iar El privea fascinat cum genele ei lungi lasau sa i se vada ochii ca niste... ca niste...

— Ca niste Nestemate, gandi Dumnezeu, facand sa curga cu gandul Lui puternic, din cer, nestemate de toate culorile, care acoperira ca un covor scanteietor spatiul din jurul ei.

Frumoasa intinse o mana spre o nestemata, privind-o mai de aproape.

Gratia uluitoare a gestului ei simplu si zambetul sau minunat, de mirare, il facura sa jubileze de incantare. Ii privea degetele fine, ii privea ochii tulburatori, ii privea din nou pielea aceea fina ca...

— Fina ca Matasea! gandi Dumnezeu cu valuri intregi de matase, croite dupa marimea ei in toate formele si in toate culorile posibile.

Bucuroasa, Ea le proba pe toate, cu un talent nativ pentru asa ceva. La sfarsit, nu a ales insa niciuna sa-i fie imbracaminte.

— Poate ca nu i-au placut, gandi de unul singur marele Barbat. Sau poate nu are o... Nu are o...

— Nu are o Oglinda in care sa se vada cat de frumoasa este asa, imbracata cu ele, gandi bunul Dumnezeu in mii de oglinzi si in milioane de ape care ar fi putut sa-i reflecte chipul desavarsit.

O zi intreaga s-a privit frumoasa in ele si apoi inca o zi si inca una. De fapt, nici acum nu a terminat.

Bucuria singurului Barbat nu avea margini cand a vazut cat de mult i-a placut ei darul Lui.

Se inveseli si mai tare cand si-a dat seama ca Ea se cerceta cu multa curiozitate in oglinda, in cele mai mici detalii. Era dovada cea mai vie ca El este un artist desavarsit, ca a creat ceva neinchipuit de frumos. Era atat de fericit! In plus, se indragostise pana peste urechile-i divine de propria Creatie.

Dar si-a dat seama dupa un timp ca Ea nici nu se uita la El... Se juca, il atata cu frumusetea si cu dragalaseniile ei, dar nu-i spunea nimic, de parca nici nu ar fi stiut de existenta Lui...

— Ah, Iubita Mea! reverbera amplu profundul sentiment in fiinta Lui mareata facand astfel sa apara toate Lumile deodata.

Ea se juca acum prin toate universurile, iar Dumnezeu se perpelea, asteptand de la Ea vreo privire sau macar vreun gand pentru El. Spera ca si Ea sa-L iubeasca, asa cum o iubea El pe Ea. Ar fi fost foarte fericit chiar si daca L-ar fi iubit macar putin.

O binecuvanta adeseori cu flori, iar din causul divinelor Lui palme ajungeau in calea finelor ei picioare cele mai catifelate petale, colorate in cele mai sublime culori.

A creat pentru ea si ape turcoaz, calde, a creat peisaje mirifice, a creat tot ce i-a mai trecut Lui prin cap sa creeze, doar sa o bucure.

Si cand credea ca a inventat tot ceea ce ar putea-o face fericita, Ea s-a comportat deodata total ilogic: s-a asezat in balconul cochet al imensului castel din aur sculptat si incrustat cu pietre pretioase, pe care tocmai il terminase pentru ea, si asa, goala si superba cum era, a inceput sa planga in hohote, stergandu-se la ochi cu o frumoasa rochie de matase.

— Dar nu am invatat-o eu sa planga... De unde stie oare? Si in plus, nu exista niciun motiv de suparare, are tot ce-i trebuie!

I-a dat haine mai multe, i-a dat bunatati de tot felul. Ea insa tot plangea. I s-au inrosit si ochii de atata plans. Asta chiar ca nu mai putea suporta Dumnezeu: sa o vada cu ochii inrositi.

— Nu mai plange, te rog!

Ii construi noi castele, care de care mai frumoase, popula universul cu toate creaturile posibile si imposibile. Ea plangea in continuare.

Daca a vazut ca nu se opreste din plans, a coborat chiar El langa Ea. A luat-o usor in brate si a simtit din nou cat de placuta este atingerea ei. I-a sters lacrimile cu buzele Lui divine. Ea, imediat s-a oprit din plans. Se uita la El si zambea innebunitor.

Asa, cu Ea in brate, Dumnezeu gandi: esti frumoasa, esti frumoasa ca...

— Esti frumoasa ca un Cuvant vrajit! (Abia atunci a aparut cu adevarat si plenar Cuvantul.)

Imediat Ea a inceput sa-i gangureasca in brate. Voia sa spuna ceva, dar nu reusea inca.

Dumnezeu, cu o curiozitate mai mare decat credea El ca este in stare, si-a lipit urechea de buzele ei, sa-i auda cat mai bine primele cuvinte. Si atunci, cu o voce ca de cantecel, i-a susurat dulce in ureche primele ei cuvinte, care l-au facut pe loc cel mai fericit si „Unic” Barbat.

— Ah, de-as fi stiut! De-as fi stiut! De-acum inventez prima data cuvantul! (Oare? :))

Cuprins

1. La inceput a fost
2. Ra
3. Nu inteleg
4. Printul cel Razboinic si Ingerul cel bland
5. Biserica
6. Autobuzul
7. Coloane albastre cu miez alb-stralucitor
8. Templul
9. Biblioteca scolii
10. Fetita cu chibriturile
11. Te rog
12. Iubitul meu, iubita mea…
13. Misterul noptii
14. Sufletul meu pereche
15. Andrew
16. Biserica vie
17. Dorinta cea mai mare
18. Icoana cea noua
19. Comoara mea cea mai de pret
20. Soapta de pe scena
21. Cine sunt eu
22. Intalnirea
23. Perfectiune
24. Acvatica
25. Arta cea noua
26. Document nr. 9817
27. Iubirea
28. Agentul secret si containerul alb
29. Vindecatorul
30. Cingatiama
31. Vand parcele in Rai. Pret negociabil
32. Privighetoarea
33. Chemarea
34. Marea iubire